Plante energetice

Plante energetice
0

Speciile de plante cu crestere rapidă pot avea o utilizare bună a nutrienjilor disponibili pentru a crește productivitatea biomasei.

Culturile lignocelulozice includ culturile ierboase perene și alte culturi arboricole. Speciile ierboase includ culturi ca: Panicum virgatum, Phalaris Arundinacea și Miscanthus (Miscanthus spp.).

Speciile de foioase includ specii lemnoase, cum ar fi: salcia Salix spp, plopul Populus spp., salcîmul și virgatum au primit o atenție sporită, datorită producției lor mari de biomasă, utilizării eficiente a nutrienților, potențialului lor redus de erodare a solului, capacității de a sechestra carbonul și inputurilor reduse de combustibil fosil, în comparație cu culturile anuale.

Salcia suedeză

Nu e comestibilă şi nici nu are vreun rol decorativ. Acestei specii de salcie îi priesc zonele mai reci, cu sol umed. Creşte uimitor de repede, trei centimetri pe zi, fără să ceară îngrijiri speciale. Sălciile sunt renumite pentru viteza de creştere şi de asimilare a carbonului, dacă li se asigură din belşug necesarul de apă. Salcia energetică se poate cultiva (chiar este recomandat) pe terenuri în pantă, pe lângă apă, în zone mlăştinoase permanente sau periodice. Are o capacitate de evapotranspiraţie de 15 – 20 de litri de apă pe zi. Acest avantaj îi conferă calitatea de plantă care poate să facă utilizabile mii de hectare de terenuri care, altfel, sunt în neexploatabile din punct de vedere agricol.

În plus, salcia energetică are capacitatea de a prelua anual 20 – 30 t/ha de nămol provenit din epurarea apelor reziduale. Deci apele reziduale nu mai trebuie epurate biologic (operaţie costisitoare), fiind curăţate de salcie.

În Suedia, folosirea salciei energetic ca sursă alternativă de energie are o tradiţie de 30 de ani şi există peste 50 de mii de hectare cultivate cu acest arbore. Productivitatea culturii de salcie suedeză este într-adevăr impresionantă, de 30 – 40 de tone/hectar pe an în medie. Mai mult, ea este foarte rentabilă chiar şi pe suprafeţe mici, pentru consumul propriu şi pentru independenţă energetică. Practic, lemnul de salcie se mărunţeşte, apoi rumeguşul se transformă în peleţi, care se folosesc pentru încălzirea sobelor.

Cererea va fi sigur în creştere, având în vedere cum urcă preţul combustibililor convenţionali. Fiind o alternativă energetică ecologică şi eficientă economic, plantaţia de salcie suedeză are un viitor interesant.

Investiţia la hectar nu depăşeşte 2.000 de euro, pentru un teren care a fost lucrat în prealabil. Odată sădiţi, butaşii de salcie produc toată viaţa. Iar în doi ani cultivatorii pot să obţină un profit de 2.800 de euro pe hectar. Costurile sunt mici, munca puţină, iar riscurile zero. Planta e rezistentă şi nu le dă emoţii agricultorilor.

În acelaşi timp, în cazul unui teren lăsat în pârloagă, costurile de înfiinţare a plantaţiei de salcie energetică cresc şi pot ajunge la 7.000 – 8.000 de euro la hectar, deoarece includ toate costurile de pregătire a terenului cu prestări de servicii. Soiuri de salcie energetică:

Tora – este o salcie siberiană provenind din încrucişarea speciilor SW şi Şarpe. Specia are ramuri lungi şi un trunchi mai redus faţă de alte specii. Tulpina are culoare maro închis şi este lucioasă. Tora este adeseori curbată, moştenind această particularitate de la specia Şarpe. Curbarea poate diferi de la an la an, în funcţie de vreme şi de tratamentul cu chimicale. Are o performanţă ridicată de producţie, fapt ce îl transformă într-o specie preferată. Tora rezistă ruginii frunzei şi dăunătorilor. Această specie nu este agreată de animalele sălbatice, fiind evitată de iepuri, căprioare şi cerbi.

Tordis – provine din încrucişarea speciilor Tora şi Ulv. Se dezvoltă excepţional chiar din primul an (ajungând la înălţimi de peste 4 m) în zonele din sudul Suediei şi în Polonia. Şi specia Toris rezistă la rugina frunzei.

Sven – provine din încrucişarea lui Jorun şi Bjorn. Sven are frunze lanceolate (orientate în sus), trunchi drept cu ramuri mai rare, la fel ca şi Tora. Specia are o performanţă ridicată de producţie, la fel ca Tora, rezistă la rugina frunzei, însă dăunătoarele preferă lăstarii acestei plante.

Inger – provine din încrucişarea unei specii ruse (din zona Novosibirsc) cu specia Jorr. Se dezvoltă mai bine pe sol uscat decât celelalte specii. La recoltare este mai uscat decât Tora şi creşte mai des, datorită numărului mai mare de lăstari secundari. Aceşti lăstari secundari (lăstari sileptici) nu sunt prea rezistenţi şi cad la pregătirea materiei de înmulţire. Şi Inger rezistă la rugina frunzei şi la dăunători.

Jorr – este o specie olandeză, care rezistă bine la rugina frunzei. Specia se caracterizează prin creştere rapidă în perioada plantării. Planta cu o tulpină de culoare verde închis şi stufoasă este o specie „gri”, dar sigură. Este caracterizat de o producţie medie şi o rezistenţă medie la rugina frunzei. Jorr este utilizată cu succes la epurarea apei reziduale, dezvoltându-se optim şi în astfel de medii.

Sursa: Material editat în cadrul buletinului informativ electronic “Soluții Inteligente pentru Performanță”, distribuit de Mișcarea Ecologistă din Moldova.

 

Foto 1. Recoltarea mecanizată a salciei energetice (http://www.recolta.eu)

 

Miscanthus (Iarba elefantului)

Cultura de Miscanthus este una foarte economică, potrivit distribuitorilor de material săditor. Astfel, dupa stabilirea exploatației de Miscanthus, nu sunt necesare cheltuieli cu ameliorarea solului (fertilizare), cu lucrările solului și cu îngrijirea culturii. Nu există costuri anuale pentru semințe/ răsadurii. Singurele cheltuieli pe care le veti avea vor fi cele pentru recoltare.

Miscanthus este o plantă perenă, rezistentă la boli și dăunători. Dupa inființarea culturii de Miscanthus, anual din rizomii plantați se va dezvolta o nouă cultură. O cultura de Miscanthus are o durata de exploatare de cel puțin 25 de ani.

Miscanthus creste în general bine în orice tip de sol și nu necesită îngrășăminte (deși, aplicarea acestora sporește cantitatea de masă verde recoltată). In primii 2 ani de dezvoltare este nevoie de distrugerea buruienilor pentru inființarea culturii de Miscanthus, prin ierbicidare sau prașile.

 

Foto 2. Cultura  de Miscanthus (http://www.life.illinois.edu)

După cei 2 ani de cultură, cultura se va intreține singură. In funcție de locație și de climă, din al doilea an de cultură se poate recolta în primăvară.

Pe perioda iernii cad toate frunzele iar planta se usucă. Materialul recoltat poate fi depozitat ușor, fără a mai fi necesară uscarea. Recoltarea se va face cu o combină sau cu prese de balotat, acest lucru depinzînd de felul în care va fi utilizat. Perioda de plantare ideală ar fi în martie sau aprilie.
Capacitate de producţie a plantei de Miscanthus

  • 17.000 de kg/ ha de masă uscată, ca producţie medie pe soluri brune, acvifere şi bogate în humus.
  • Această cantitate corespunde de ex. la utilizare termică unei valori calorice de aprox. 8.000 litri de ulei păcură ,,foarte ușor”
  • 2.23 kg de masă Mischantus tocată cu umiditatea de 14% apă corespund unei valori calorice de 1 litru de ulei de păcură ,, foarte usor ”
  • În primul an nu este producţie (cca. 1 m), în al doilea an producţie parţială ( cca. 2 m), în al treilea an producţie completă (3 – 4 m)

 

 

 

Comentarii0 comentarii

Lasă un răspuns